Exodul 14:9. Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii, carăle lui Faraon, călăreţii lui şi oştirea lui, i-au ajuns tocmai cînd erau tăbărîţi lîngă mare lîngă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon.

10. Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că Egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s’au spăimîntat foarte tare, şi au strigat către Domnul după ajutor.

11. Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?

12. Nu-ţi spuneam noi în Egipt: «Lasă-ne să slujim ca robi Egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi Egiptenilor decît să murim în pustie?“

13. Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea, pe care v’o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.

14. Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi.“

15. Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.

16. Tu, ridică-ţi toiagul, întinde ţi mîna spre mare, şi despică-o; şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.

 

 

”Şi Moise a zis poporului: „Nu vă temeţi; staţi pe loc şi veţi vedea salvarea Domnului, pe care o va lucra as-tăzi pentru voi; pentru că pe egiptenii pe care-i vedeţi astăzi nu-i veţi mai vedea niciodată.” (Exod 14:13)

 

Aceste cuvinte conțin porunca lui Dumnezeu pentru credinciosul care este adus în mari strâmtorări și în dificultăți extraordinare; nu poate da înapoi și nu poate merge înainte, cu ziduri mari la stânga și la dreapta lui. Ce e de făcut acum? Cuvântul Stăpânului pentru el este: ”Stai pe loc”.

 

În astfel de timpuri este bine pentru credincios să asculte numai la cuvintele Stăpânului, pentru că alți oameni și sfătuitori răi vor veni cu sugestiile lor.

 

Disperarea șoptește: ”Renunță la tot, stai jos și așteaptă să mori.” Dar Dumnezeu ar vrea ca noi să manifes-tăm curaj cu bucurie și chiar și în momentele noastre cele mai dificile, să ne putem bucura din cauza iubirii și credicioșiei Sale.

 

Aristotel     - Frica este durerea ce vine din anticiparea răului.

F. Roosevelt       - Singurul lucru de care trebuie să ne fie frică este frica însăși.

 

„Când un om este înfrânt în viață, este în cele din urmă, că sufere de un duh de frică.... Spiritul de frică, este real, și este cauza finală a oricărui eșec în viață și a oricărei nefericirii”. Dr.Martin Lloyd Jones

 

Frica poate duce la lașitate

 

Lașitatea ne spune: ”Retrage-te, du-te înapoi la felul lumesc de a trăi și acționa. Nu ești în stare să te porți ca un creștin, este prea complicat. Renunță la principiile tale”. Dar oricât ar presa Satan ideile lui asupra ta, nu poți să le urmezi dacă ești un copil al lui Dumnezeu.

 

Impacientarea ne impinge: ”Fă ce-va!!! Mișcă-te, dacă stai și aștepți ești un leneș”. Trebuie să facem ceva imediat, ne gândim noi - în loc să ne uităm la Domnul care nu numai că va face ceva dar va face totul.

Așteaptă pe Domnul (încrede-te în El)

Isa. 40:31. dar ceice se încred în Domnul îşi înoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.“

But they that wait upon the LORD shall renew their strength; they shall mount up with wings as eagles; they shall run, and not be weary; and they shall walk, and not faint.

 

Încumetarea se laudă: ”Dacă marea ar sta în fața noastră vom merge drept în mare aștetând să se întâmple un miracol.”

Ps. 19:13. Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mîndrie, ca să nu stăpînească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.

 

Credința însă nu ascultă nici la încumetare, nici la impacientare, nici la lașitate, nici la disperare, ci aude ceea ce spune Dumnezeu: ”Stai pe loc, liniștit.” Tare și neclintit ca un munte. Stai - menține postura unui om drept, gata de acțiune, așteptând direcție pentru noul pas, așteptând vocea directoare răbdător și bucuros,și nu va trece mult până când Dumnezeu îți va spune și ție ca lui Moise: ”Du-te înainte.”

 

1 Tes. 5:18. “Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile (in all circumstances); căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi”

 

De ce trebuie să suferim? De ce se întâmplă lucruri rele la oamenii buni? De ce mor de tot felul de boli, copii nevinovaţi? De ce suferă oameni nevinovaţi de pe urma războiului? Astfel de întrebări au frământat pe filosofi de.alungul istoriei.

 

De ce îngăduie Dumnezeu suferinţa dacă este bun? În lumea noastră de dureri, unde este Dumnezeu? Dacă el este în comtrol, ce încearcă El să ne spună? Biblia ne prezintă un Dumnezeu care poate să facă totul aşa cum doreşte. Câte-odată Îşi arată în mod clar mila şi face minuni pentru copiii Săi. Altădată, se pare că ne lasă să fim ţinta oamenilor răi, a genelor degenerate, a virusurilor periculoase sau a dezastrelor naturale. Minţile noastre caută răspunsuri la aceste încurcate probleme de suferinţă.

 

Dacă cercetăm cu atenţie, Cuvântul ne dă suficiente dovezi care să ne ajute să ne încredem în El chiar şi atunci când nu avem toate informaţiile pe care le-am dori. Găsim că Dumnezeu îngăduie suferinţa ca să ne avertizeze la problema păcatului şi ca să ne conducă spre a-I răspunde cu credinţă şi speranţă, să ne modeleze mai mult după chipul lui Hristos şi ca să ne unească pentru a fi de ajutor unii altora.

 

 

Isa. 63:9. În toate adversităţile pe care le-au suportat, El S-a identificat cu ei; şi i-a salvat trimiţându-le Îngerul Prezenţei Sale. El i-a răscumpărat manifestându-Şi dragostea şi mila. I-a ridicat şi i-a susţinut în toate zilele – încă din timpurile vechi.

(În toate necazurile lor n’au fost fără ajutor, şi Îngerul care este înaintea Feţei Lui i-a mîntuit; El Însuş i-a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din vechime.)

 

Dumnezeu ne conduce în locuri imposobile ca să ni se descopere, pe El și mântuirea Lui.

 

 

 

 

Şi iată că „Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul şi a mers în urma lor. Şi stâlpul de nor s-a ridicat dinaintea lor şi a stat în urma lor. Şi a venit între tabăra egiptenilor şi tabăra lui Israel. Şi era nor şi întuneric pentru unii şi lumină noaptea pentru ceilalţi; şi nu s-au apropiat unii de alţii toată noaptea.” (Ex. 14:19-20).

 

Ca și cum, îngerul Domnului învelit într-un nor spunea egiptenilor: „Să nu îndrăzniți să înaintați vreun pas; vă opresc să atacați pe aleșii Mei.” Și-a ridicat scutul întunericului și l-a ținut deasupra lui faraon așa încât acesta nu a putut să mai vadă nimic și astfel nu a putut să lovească pe nimeni. Caii și călăreții „au încremenit ca piatra” fără să poată urmării pe cineva, până ce a trecut poporul ales. „Frica şi groaza au căzut peste ei.De măreţia braţului Tău au încremenit ca piatra,până a trecut poporul Tău.” (Ex. 15:16).

 

Este glorios să ne gândim că Domnul doar a stat acolo și dușmanul furios a fost forțat să se oprească. Tot așa rămâne Domnul cu copiii Lui cei dragi. Chiar dacă nu vedeți nimic în fața voastră care să vă bucure, să nu uitați că Dumnezeul cel viu stă în spatele vostru ca să țină la distanță pe dușmanii noștri (fizici sau spirituali). El stă tare ca o stâncă, neclintit ca un bodyguard, neadormit ca străjer.

 

Doamne Isuse dă-ne acea dragoste prefectă care alungă orice frică.

          Să nu vă fie frică de nimeni şi nimic. Să nu vă fie frică că Eu vă voi lăsa. Să nu vă fie frică de a vă pierde credinţa. Să nu vă fie frică nici de sărăcie, nici de singurătate. Să nu vă fie frică de a nu şti calea. Să nu vă fie frică de alţii. Să nu vă fie frică că veţi fi neînţeleşi.

 

          Copiii Mei, alungarea fricii este rezultatul unei iubiri perfecte. Iubirea perfectă a Tatălui Meu. Vorbiţi cu Mine despre absolut orice. Ascultaţi la Mine tot timpul. Simţiţi tandra Mea apropiere, alungaţi frica cu un gând despre Mine.

 

          Puterile întunericului pândesc cum pândesc asediatorii o cetate înconjurată. Obiectivul lor continuu este să găsească un punct vulnerabil pe care să-l atace şi să-şi croiască drum înăuntru. Răul dă târcoale tot aşa ca să vă surprindă cu vreo frică.

 

          Frica poate fi numai una mică, dar va oferi răului un punct slab de atac şi de intrare şi după aceea dă năvală înăuntru: disperarera, îndoiala de cuvântul Meu, şi multe alte păcate. Rugaţi-vă, iubiţii Mei copii, pentru acea iubire perfectă a Mea care cu adevărat alungă orice frică.

 

          Luptaţi-vă împotriva fricii ca împotriva unei plăgi. Luptaţi-vă în numele Meu.

Frica, chiar şi cea mai mică, rupe corzile iubirii care vă leagă de Mine. Oricât de mică ar fi impresia fricii, în timp, va subţia aceste corzi, şi apoi la prima dezamăgire sau şoc, corzile se rup. Dacă nu ar fi micile frici, corzile ar rezista.

          Luptaţi-vă împotriva fricii.

          Depresia este o stare a fricii. Ea vine asupra minților care nu veghează. Luptaţi şi împotriva ei. Luptaţi! Luptaţi! Depresia este impresia lăsată de frică. Dintr-o dată se pare că nu mai poți face nimic bine și simți că întreaga ta viață a fost atât de inutilă. Începi să te îndoiești și de tine însuți. Nu-ți place felul în care arăți, gândești sau acționezi. Totul pare atât de greu și întunecos. Se pare că nimeni nu te mai iubește. Desigur că ați simțit aceste atacuri. Începi să te gândești, oare ce lucru îngrozitor se va mai întâmpla curând. Parcă nici Dumnezeu nu mai răspunde rugăciunilor tale și știi că este vina ta. Credința ta se scurge și o amestecătură de disperare și întunecime dă năvală.

Luptaţi şi cuceriţi, oh, de dragul Meu şi de dragul iubirii Mele tandre care nu vă lasă niciodată, luptaţi, iubiţi şi câştigaţi.

 

          Să nu vă fie frică de nici un rău. Eu am cucerit răul. El nu mai are putere să rănească decât pe cei ce nu se pun sub protecţia Mea. Acesta este un fapt şi nu depinde de ceea ce voi simţiţi.

 

          Tot ce trebuie să faceţi este să afirmaţi cu siguranţă că orice ar veni asupra voastră nu vă mai poate răni căci Eu am cucerit. Copiii Mei, această putere cuceritoare, a Mea, se aplică nu nu-mai la lucrurile mari din viaţă, ci până şi la cele mai mărunte. Să ştiţi că totul este bine. Fiţi siguri de aceasta. Învăţaţi-o până când vă devine un instinct care nu dă greş niciodată. Practicaţi încrederea că totul este bine, în lucrurile mărunte şi veţi găsi că este tot mai uşor şi mai natural să vă bazaţi pe Mine cu iubire şi cu încredere şi în lucrurile mari.

Graduation from Bible College (2006)